La vita degli stranieri

E greu sa incep cand nu imi gasesc cuvintele... e greu sa caut exprimari cand ma incurc anevoios in ganduri...Si parca mi-ar lipsi ceva, si parca nu. Acum sunt in Italia, la ai mei, care muncesc pe branci intr-un restaurant al lor. Incercam mereu sa iesim in evidenta punand pe mese mancarurile tipic romanesti, gatite cu mare drag de mama. Si totusi ma framanta un fel de gand ciudat ce ma revolta: romanii din afara. De multe ori imi e dat sa vad persoane care poate au plecat din nus' ce vagauna si care uita sa spuna "buna ziua" in romana, abordandu-ma cu un "ciao" plin de mandrie ieftina...Sau trec gonind, cu geamurile in jos si muzica la maxim -manele. Ca sa nu mai spun ca daca ii intrebi in limba natala de unde sunt iti raspund penibil - DIN ROMANIA, de parca cineva ar fi ratat acest detaliu. Uneori stau si ma intreb cum de nimeresc sa ii intalnesc, si uneori ma revolt. Apoi rad si ma bucur enorm cand intalnesc si romani care prin munca si prin onestitate s-au impus intre straini si au devenit persoane respectabile. Ma impresioneaza mult povestile lor si simplitatea prin care isi povestesc viata plina de suisuri si coborasuri. Si totusi..oare nu se poate face nimic, nici o schimbare cu romanii astia care ne denigreaza nu numai prin comportament si vorbe, ci si prin cultura generala care le lipseste? acum, sa nu exagerz in inteligenta mea, care pana la urma e limitata...dar uneori nu accepta niste lucruri.