Dilemma

Nu dorm bine, nu ma odihnesc cum trebuie, nu ma pot concentra, nu, nu, nu... Am o stare ciudata, pe care o traiesc de cand am venit acasa. La inceput, credeam ca e vorba de entuziasm. Da' nu e. Ma rog. Nu despre asta vroiam sa ma dezlantui aici.
Ar trebui sa schimb titlul blogului, ca nu mai sunt in Italia, sunt in Romania. Problema e alta. Ca nu-s nici in Piatra NeamS, nici in Iasi...sunt asa, pretutindeni. Nu imi gasesc locul. Cautam, cautam.
Si ninge. Adica nu ninge, de face ca ninge, da' nu imi pasa, am o saptamana de cand nu am iesit din casa. Aha, a iesit cu rima, ritmul nu prea iese. Da' n-am chef sa modific. N-am facut intentionat. Am maine examen, daca ma trezesc ma duc, asa ca o sa ies. Apoi ma duc la Piatra. Deci ies de 2 ori. Si am manichiura "nude", nici talent nu mai am sa imi mai pictez ceva pe unghii...E grav.

Stare de spirit

Plictis, mare plictis. Sunt inca in Iasi. Nu am chef de nimic. Nici macar nu am chef sa ies din casa... Am cateva evaluari pe la facultatea mea cea interesanta, si cica ar trebui sa mai citesc. Dar n-am nici cea mai vaga vointa. O sa citesc, e musai. Important e ca imi mai trimite Cineva ceva muzica (proprie) sa ma mai destinda...Mda...Si avem si presedinte. Acelasi. Ne-am scos!

Romanica

Intotdeauna am considerat italienii "broaste". Intotdeauna le-am zis ca-s niste creere goale (adica creer au, da-i numai scoarta). Intotdeauna le-am zis ca-s needucati etc. Le ziceam de rau oricum. Oi fi ghinionista, oi fi cunoscut numai specimene avortate... Cu cateva exceptii (niste persoane imi sunt chiar dragi, una in mod special). Asaaa. Revenim. Marti am ajuns acasa. Era sa nu mai ajung, da' pan' la urma am aterizat. Chiar daca am pomenit toti sfintii. Ma rog. Iar m-am certat cu prostii de politisti vamali din Aerogara Bacau, ne certam mereu. Nu le place fata mea, da' ma rog: "Buna ziua" (si intind CI). Prostu' nimic. Ma uit la el. Se uita la mine. "Don'soara, pasaportul". "N-am." "CUM ADICA N-AVETI?" "Pai n-am dom'le ca e expirat si nu il port cu mine ca suvenir." "Si cum ati plecat din tara?" "Dom'le, eu vin din Italia, dupa o luna. Comunitatea Europeana. Calatorie cu buletinul. Va suna cunoscut?" "Mda...da' sa vi-l faceti, ca altfel nu mai puteti intra in tara." "Pai nu vreau, ca nu imi trebuie, cu ca nu ma plimb decat pana in Italia, si-napoi, si tot asa!" Imi mai arunca o privire fatala, si imi intinde CI. Si plec. Si nu mai salut.
Concluzia 1: Si unii romani sunt prosti. Prosti rau. Si ignoranti. Si plini de ei. I-as injura dar sunt o lady.
Concluzia 2: N-am sa mai desconsider niciodata broastele. Dupa cate vad acasa, incep chiar sa iubesc animalele tetrapodele amfibii si chiar sa imi lipseasca. Sincer.

Italia, the real one

Ale dracului reguli de circulatie, de aia n-am permis. Ca nu le-am inteles niciodata!!






PS: Pozele sunt facute pe strazi de taranoaia, din varful muntelui.

Chestii

De cand au vizitat hotii restaurantul, dorm putin cu frica in san. De fapt, cred ca toti sunt mai sensibilosi la zgomote. Aseara am reusit sa adorm destul de tarziu, fapt ce deja a devenit o obisnuinta. Da' intr-un final am adormit. Cum dormeam eu asa, cu ochii inchisi si pe spate si visam, aud pe fundal "BOOOM". Deschid un ochi...astept o reactie, ceva...nimic. Ma ridic din pat injurand si ies pe hol. Nimic. Intru in camera mamei, sa o intreb daca a auzit si ea zgomotul. Ma uit in pat si nu e (ca Eminescu: "Era pe cand nu s-a zarit / Azi o vedem si nu e"). Exact identic mandra mea. Picase din pat. Aha, radeti. Hai, mai tare, cu talent. Si eu am ras, si acum rad, ca nu ma pot abtine. Intreb, asa, in nestiinta ce cauta pe jos, tranteste o injuratura si se introduce din nou in pat, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ma simt si plec. Tot razand.
PS: Patul lor e triplu-matrimonial. Deci imens. Si ea cantareste 40 de kile uda. :))

Kurban Bayram

Mda. Deci stie toata lumea ca am ceva aparte cu Arabia/ Turcia/ tatarii din Romania. Mereu mi-au placut costumele, voalurile si dansatoarele din buric, da' niciodata n-am fost in stare sa dansez, m-am multumit numai cu uitatul. Si totusi...
Musulmanii sarbatoresc astazi Bayramul. Traditia spune ca în aceasta perioada, trebuie sacrificat un animal (batal, oaie sau vita), iar dupa ce împart carnea în trei parti egale trebuie sa o daruiasca vecinilor, saracilor şi rudelor. Dupa rugaciunile de la moschee, musulmanii merg la cimitir unde îşi cinstesc mortii. Fiecare credincios (cu situatie materiala buna) sacrifica un animal. În acelaşi timp, copiii merg cu colindul din casa în casa, sarutând cu respect mâinile celor mai în vârsta (nu ca la ortodocsi. Nu stiu cum e ritualul ca nu am vazut). Tot in aceasta perioada GOSPODINELE prepara şi vestitele dulciuri traditionale, baclavale şi sarailii (adica nu le cumpara de la patiserie, eu una asa as face). Si mai este o placinta cu branza de vaci pe care am gustat-o acum foarte multi ani, cand am fost la mare (pe vremea dinozaurilor), si pe care o visez si acum...
In urari nu-s foarte iscusita, dar "Kurban Bayraminiz mubarek olsun"! (Atat stiu)

Radio Zu

Promovam Romania. Da' m-am saturat sa traduc farsele lui Buzdugan

.Punct

Draga natiune, drag popor, 25 noiembrie este considerata "Ziua Internationala impotriva violentei asupra femeilor". Dragele mele posesoare de vagin, grija mare cu cine porniti la drum. Nu va lasati orbite de sentimente (il ierti, ca deh, il iubesti), ca alea va fac sa aveti ochii invinetiti. Si daca s-a intamplat sa ridice unul mana...prin bucatarie cred ca gasiti vreo tigaie cu ulei incins, vreun cutit sa-i retezati "barbatia", ceva. Nu incit la violenta, incit la aparare si la respect, in primul rand. Dragostea nu naste violenta. NU trebuie sa lasati problemele astea sub tacere. Si nici nu procedati ca Rihanna. Dati-o dracului de treaba ca nu sunteti proprietatea nimanui.
Iar pentru Mister-ii care se cred macho lovind o femeie, va invit sa muriti in chinuri. Trebuie sa fii prea limitat mental incat sa procedezi asa. Si nu accept nici ideea "Bate-o. Tu nu stii de ce, dar ea stie". Mars. V-ati luat iubite/ neveste/ amante/ prostituate nu sac de box. Nu le mai vreti, pace tie, pace ei si pa te pup.

Ia niste muzica

Laura Pausini
Avrai

Au! (si altii manastire)

Azi am fost Don Quijote in varianta feminino-romaneasca si nu, nu m-am luptat cu morile de vant. Mai rau. M-am luptat cu scaunele de fier. Aplecandu-ma intr-un moment inoportun in care scapasem un pix, am nimerit cu pometu-ntr-o chestie ce apartine scaunului. Si am o juma' de ochi vanat, umflat, care doare. Inteleg ca trebuie sa ma adaptez unui anumit IQ materializat in special prin blondimea pe care o manifest, da' trebuie sa mai si sufar pentru asta?
Ma rog, bine ca s-a inventat fondul de ten, mi-am pus un chil pe fata ca sa nu rada toata lumea. Si maine iar n-am sa pot iesi din casa. N-am curaj. Ia uite.

Stampilescu

Romania voteaza. Nu, romanii voteaza. Cei care vor sa fie votati, voteaza. Adica se voteaza pe ei insisi, nu intre ei. Tarisoara suporta consecintele. Da' nu imi pasa, ca sperante n-am. Sper doar ca daca o sa fie ales Vadim sa ma mai lase sa intru sau sa ies din tara (si sper sa nu sper degeaba). De asta intr-adevar imi e frica. Eu nu votez, nu ca n-as vrea, da' n-am unde. Ar trebui sa ma duc la Milano sau la Torino, da' nu fac salturi mortale. Daca vreti sa va verificati patriotismul, ia un TEST. Cam vechi ce-i drept, dar in zi electorala va mai destinde.
Pe mine nu ma puteti vota, desi stiu ca ati vrea, da' eu nu candidez la nici o chestie. Absolut. Nu am farmec.

Personal

Sunt fara inspiratie. Da' vine iarna, sau asa se zvoneste. Dilema: sa cred sau sa nu cred? Soarele straluceste al dracului de puternic, are o placere sa ma enerveze. Eu vreau zapada, vreau sa vad lumea mohorata, vreau masini transformate in sànii, vreau babe cazute pe gheata si nameti. Sunt diabolica, da' asta e usor de observat si fara precizari. Lumea asta mare s-a intors cu rectu-n sus. Frunzele pica da' am gasit fragi. Azi. Cred ca se trage de la cafea, am baut-o azi fara lapte si puterea mea malefica a nenorocit lumea. Si poftim niste istorie. Ia o poza.

Feisbuk

Prieteni (in legatura cu "articolul" trecut). Da click sa nu te chiorasti.

Italian dream

Toata Italia are ceva cu romanii, uneori pe buna drepatate. Legile sunt tampite si lasa loc la interpretari ca peste tot in lume. Da' ultimul eveniment, pe care trebuie sa fii tampit sa il publici intr-un ziar, m-a facut sa ma tavelesc de ras. Asa =)). Se ia un Biciclist, cu permis de conducere. Se ia o strada. Biciclistul ia alcool la bord. Se adauga o patrula proasta de politie. Da' proasta rau. Biciclistul merge, merge si se intalneste cu Patrula cea Proasta, care Patrula il opreste ca merge in zig-zag. Dupa o ancheta laborioasa, se concluzioneaza cu...cu...ia...ghiciti! Cu suspedarea permisului de conducereeeeee a Biciclistului si cu o educativa peste bostan, asta asa, ca sa fie cu condiment.Si cu cacofonie. Faceti cruce, scuipati in san si plangeti.
Si daca nu avea permis ce ii luau? Pedalele? Sau ii dadeau o pedala? O alta problema de-a lui Busu.

Pretenari studenti

Lumea asta cica are nevoie de prieteni. Si cica eu fac parte din lume. Concluzia: am prieteni. Destul de multi. Multi dau sfaturi, multi nu stiu ce-s alea nici daca ii bati cu DEX-ul in cap. Da' cum reactionezi cand unul dintre ei (adica dintre preteni) devine filozof? Cum sa te comporti cu el, cand Facultatea de Mediu nu i'a priit? Il lasi in pace, il asculti / citesti si razi. Mult. Si povestesti si altora, sa rada si ei. Si analizezi motto-ul pe care el ti l-a spus: "Laba, sportul si turismul intareste organismul". Ramai dezamagit cand credeai ca numai viagra mai are cate un efect...Si iar analizezei... Ce faci cand accepti ca are dreptate? Faci sport? Dai licenta ca sa capeti o diploma valabila in sectorul tertiar? Neah...te masturbezi. Ca sa capeti anticorpi. Apoi ajungi la stirile protv, ca sa fii un Guru pentru restul lumii care nu a descoperit leacul. Ce atatea vaccine? Mai bine apelezi la Alin, e gratis. Bravo, uai! You won. Congratuleishen.

By Jurnalu'

Si uite-asa, intre o pauza de citit despre asigurari si management, te mai ratacesti pe net, mai cauti una-alta. Si mi se pare foarte interesant, si merita promovarea: miscarea de rezistenta 

faza zilei

Intru rar in baia mamei, dar si cand intru...nu imi pare rau. Gillette.

MORning

Ne trezim de dimineata, ne spalam pe dinti, pe fata...prin alte locuri, indicat ar fi un dus. Apoi ne schimbam, facem coffee si deschidem calculatorul. Citim mail-urile primite, printre care si unele trimise de cei de la Stirile Protèvè. Din curiozitate, intri si citesti. "Eroare, domnul meu. Mare eroare". Pentru ca gasesti numai stiri ieftine: "pitipoanca masturbatoare in solar", "masturbatorul de Enrique Iglesias", vedete porno, sani facuti "publici" prin emisiuni, si tot felul de aberatii. Da' nu am inteles una: cu ce m-ar incanta pe mine sa stiu (sa vad) cum se satisfac unele persoane? S-a tacanit de tot lumea asta! Asa. Acum alta stire. Pe 1 Decembrie (apreciati patriotismul meu, aplauze va rog) ma intorc in tara. Bine, nu ca m-ar excita Ziua Tarisoarei, dar asa am gasit belet, ca sa fiu sincera. Ca vin cu aveonu' de la Blue air ca e mai ieftin, si nu vreau sa borasc 2 zile pe drum ca sa vin cu autocarul. Comoditate.

APA...numai

Citeam azi in presa ca expertii de la NASA au descoperit apa pe luna!Cand or gasi vin, ma duc si eu. Deci...incet, incet se descopera conditii prielnice vietii? Si daca extraterestrii exista cu adevarat, si or veni la mine la o cafea? Eu inca sunt limitata si nu cred in SF-uri...

E grele, draga!

Si uite asa a mai trecut o saptamana in care nu am facut nimic, in afara faptul ca am deschis doua carti (una de management si una de asigurari),dar le-am inchis repede ca nu aveau imagini, desene, nimic de colorat, m-am lovit de obisnuita curatenie, de obisnuitele haine care trebuie calcate (si pe care m-am sacrificat sa le netezesc), de geamul de la usa de la intrare care il sterg in fiecare zi pentru ca toti isi lasa amprentele si imi irita ochiul cand il vad asa. Cand am inceput sa scriu mi se parea ca sunt o eroina, ca am facut foarte multe chestii, si ma simteam deja obosita, da' vad ca am terminat repede. Si saptamana asta nu am iesit nicaieri, nu m-am deranjat nici sa ma duc sa iau paine (ca acum o aduce acasa)... Si ma enerveaza de mor vremea asta...Si marti e concert Laura Pausini la Torino si nu pot ajunge din motive de inteligenta limitata...Pentru ca am picat examenul de la scoala de soferi (lucru de altfel de asteptat, pentru ca-s blonda), si m-am infuriat si nu m-am mai prezentat la alt examen. Si asa...uite ca nu am cum sa ma deplasez, iar lumea de aici nici nu vrea sa auda de concerte... "Punctele de suspenie indeamna la meditatie", atat mai tin minte din teoria invatata pentru bac.

Minunati-va

Ieri m-am plimbat toata ziua,chiar daca ploua "cu crengi". Am fost la o degustare-expozitie de mancaruri si vinuri la Stresa, dar am ramas foarte dezamagita, ma asteptam sa gasesc chestii mai interesante. Oricum, dulciurile erau fabuloase, am "gustat" vreo 7 (numai), si asta pentru ca mai mult de atat nu mai puteam manca. Foarte tare. Apoi ne-am dus spre Varallo, ne-am oprit intr-un restaurant sa mancam unde m-a impresionat modul in care erau asezate servetelele. Apoi am mers spre necunoscut, am ajuns aproape de granita cu Elvetia, am gasit prin munti oameni care se bucura de viata, care traiesc inca fericiti departe de toate rautatile cotidiene, oameni plini de respect si bun simt. Ma simteam ca acasa.

Cafeista

Asa...inca o zi cu soare, inca o cafea, inca bine dispusa. Dar ce faci cand te trezesti dimineata, on saturday, si trebuie sa te dai jos din pat rapid, sa iti faci un dus, sa te usuci pe par, sa te imbraci, sa te maschezi si sa cobori la treaba? Adica...cu ce curaj faci toate astea cand la tembelizor sunt desene animate care iti amintesc de copilarie, din alea cu printi si printese, in care dragostea rezolva tot, la la la? Si ce mai faci atunci cand nici nu prea deschizi teve'ul(ca esti in Italia si nu te intereseaza vedetele lor, satula de pseudovedetele romanesti), iar cand se intampla...gasesti desene? Ete ca mi s-a intamplat mie azi si deja ziua mi se inseninase, numai ca nu mai aveam nici un chef sa ma mai misc din pat... DA, am fost foarte incantata!
Pana la urma mi-am miscat fundul si mi-am reluat activitatile cotidiene. Si m-am gandit eu asa ca ar fi cazul sa ma inscriu la o biblioteca, ca sa iau carti de colorat, sa-mi cultiv pasiunea pentru animatii...da' era inchis - si ma asteptam sa fie inchis, ca deh, e sambata (e deschis doar 3 zile pe saptamana), asa ca voi da o raita luni. Si as vrea sa merg si la niste cursuri de franceza, ca tot am vazut ca se fac inscrieri si e gratuit, ca e criza.

"Folk you" cu drepturi de autor

"Si te iubesc cu mila si cu groaza, Tot ce-i al tau mi se cuvine mie..." Ia luati si ascultati:  Deci asa ce m-a cuprins o melancolie tampita si un dor de Romanica mea...Asa patesc mereu cand ascult cate o melodie interesanta. Si asa imi e de ciuda de meciurile de aseara (cel al  Stelei si cel al Cainilor), chiar daca eu sunt Interista... Cica trebuie sa ma vaccinez impotriva pandemiei, draga. Da' eu nu ma vaccinez, ca ete asa, sunt afurisita si nu vreau. Ca eu nu mor. Ca mie imi e frica de injectii. Ca nu stiu daca o avea vreun efect. Ca si asa stau in varful muntelui si nu stie gripa asta drumul pana aici. 

Da' inca savurez cafeaua si imi storc neuronu' si ma deranjeaza cand vin clienti la bar si nu pot sa o beau in liniste ca trebuie sa ma ridic...Si vreau musai cu zahar brun, si musai intr-o ceasca maaaare, doza dubla. Ca asa imi place. Ca beau numai una pe zi, si trebuie sa imi satisfac o placere. Alte placeri nu le impartasesc online. 

Mda...am deviat tare de la discutie...da' nu conteaza ca e blogul meu. 

Naspa

Am stat o saptamana fara internet, am sunat zi de zi la Telecom si imi ziceau ca in 48 de ore se rezolva...acu' nuj cate 48 de ore or fi intr-o saptamana...ori cate sapatamani or fi in 48 de ore? Insa mare, mare bucurie! Azi dimineata conexiunea formidabila functiona! Si am putut sa fac unele lucruri. Chiar am descarcat si niste cursuri, mi-am cautat cuvintele italienesti necunoscute printr-un dictionar. Adica...va rog! N-am citit numai reviste, horoscop, bloguri, facebook ( ca e trendy, draga), care, sincer, imi lipseau. Aaa, si am terminat de citit o carte recomandata de un amic, de-a lui Ammaniti ("Come Dio Comanda"), care are un final al dracului de ciudat, exact-total diferit de asteptarile mele. Dar destul de ok. Iar la prima oprire intr-o librarie, am sa mai cumpar niste cartulii. Drept e ca imi lipsesc mult cartile aici. Tare mult. La capitolul asta stau prost (in Italia). Dar recuperam.

Back

Mda...deci m-am intors in Italia. Deci trebuie sa-mi perfectionez cunostintele de limba italiana. Deci o sa vreau sa dau admitere la o facultate din Milano. Deci am inceput sa citesc o alta carte, prima am terminat-o in 3 zile, la asta ma chinui de doua saptamani...prea multe cuvinte necunoscute pentru mine....Deci inca o dovada ca-s blonda. Deci am vointa. Deci...mi-am cumparat alt laptop pentru ca cel pe care il aveam il furasera hotii. Din Italia. Deci cred ca erau hoti romani din Italia. Deci asa se intampla cand lasi laptopul in bar, avand prea multa incredere. Deci m-am resemnat Deci v-am stresat "deci-uind". Dar nu imi pasa. 

La vita degli stranieri

E greu sa incep cand nu imi gasesc cuvintele... e greu sa caut exprimari cand ma incurc anevoios in ganduri...Si parca mi-ar lipsi ceva, si parca nu. Acum sunt in Italia, la ai mei, care muncesc pe branci intr-un restaurant al lor. Incercam mereu sa iesim in evidenta punand pe mese mancarurile tipic romanesti, gatite cu mare drag de mama. Si totusi ma framanta un fel de gand ciudat ce ma revolta: romanii din afara. De multe ori imi e dat sa vad persoane care poate au plecat din nus' ce vagauna si care uita sa spuna "buna ziua" in romana, abordandu-ma cu un "ciao" plin de mandrie ieftina...Sau trec gonind, cu geamurile in jos si muzica la maxim -manele. Ca sa nu mai spun ca daca ii intrebi in limba natala de unde sunt iti raspund penibil - DIN ROMANIA, de parca cineva ar fi ratat acest detaliu. Uneori stau si ma intreb cum de nimeresc sa ii intalnesc, si uneori ma revolt. Apoi rad si ma bucur enorm cand intalnesc si romani care prin munca si prin onestitate s-au impus intre straini si au devenit persoane respectabile. Ma impresioneaza mult povestile lor si simplitatea prin care isi povestesc viata plina de suisuri si coborasuri. Si totusi..oare nu se poate face nimic, nici o schimbare cu romanii astia care ne denigreaza nu numai prin comportament si vorbe, ci si prin cultura generala care le lipseste? acum, sa nu exagerz in inteligenta mea, care pana la urma e limitata...dar uneori nu accepta niste lucruri.